COMPUTERS 4 YOU

 Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed

     În anii '90, numele seriei Need for Speed era sinonim cu genul care reprezenta jocurile ce implicau cursele cu maşini. Ulterior, după o perioadă, Need for Speed a revenit în forţă cu titlurile Underground, unde supercar-urile lăsau locul maşinilor normale,tunate însă la sânge şi personalizate până la cel mai din detaliu vizual. Treptat însă, alte nume mari s-au ridicat, serii precum Gran Turismo sau Forza Motorsport furând coroana pe care Need for Speed o purta altădată cu dezinvoltură.

     În 2009, cel de la Electronic Arts s-au decis să abordeze din nou acest segment al genului, ancorat oarecum în realitate şiorientat mai degrabă către latura de simulator. Astfel a luat naştere Need for Speed: Shift, un titlu ce ameninţa supremaţia celor două serii amintite mai devreme şi care avea de partea sa mai multe avantaje importante.

     În primul rând, Need for Speed a fost dintotdeauna o serie multiplaform, orientată către toţi deţinătorii de sisteme dedicate gaming-ului, fie ele console sau PC-uri. În al doilea rând, chiar dacă la acea vreme noul Shift ataca segmentul de piaţădominat de Gran Turismo şi Forza Motorsport, o făcea înaintea apariţiei celor mai noi iteraţii ale acelor serii. Astfel, toţi cei cărora le lipsea răbdarea necesară pentru a aştepta încă o vreme (Gran Turismo 5 a apărut un an mai târziu!) se puteau refugia în alternativa propusă de Electronic Arts.

 
  Îmbucurător, din punct de vedere calitativ, primul Shift nu a fost un joc deloc rău, oferind o experienţă mulţumitoare pasionaţilor de curse cât de cât realiste, desfăşurate pe circuite închise. Bineînţeles, jocul avea şi unele probleme, optimizarea precară pentru plăcile video AMD/ATi putând fi amintită la acest capitol. Era clar că reţeta studioului producător (Slightly Mad Studios) avea potenţial, calitate pe care Electronic Arts a dorit să o descătuşeze prin SHIFT 2: Unleashed. Reuşeşte însă această continuare săcorecteze neajunsurile precursorului şi să aducă ceva nou în cadrul genului?

     Din păcate, raspunsul este, în mare parte, negativ. SHIFT 2: Unleashed nu este un joc mai prost decât primul titlu al seriei, însă anii au trecut, iar Forza Motorsport 3 şi Gran Turismo 5 reprezintă noile etaloanele pe care proaspătul membru al familiei Need for Speed trebuie să le depăşească. Principalul avantaj al primului Shift (apariţia pe piaţă înaintea concurenţei) s-a întors de această dată împotriva noului Unleashed, care nu reuşeşte să facă faţă bogaţiei de opţiuni oferite de cele douătitluri amintite mai devreme.

     Spre exemplu, oferta constituită din cele peste o sută de maşini prezente în SHIFT 2 pare sărăcăcioasă în comparaţie cu sutele (sau chiar miile, atunci când vorbim de Gran Turismo) de maşini prezente în jocurile concurenţei. Sigur, se poate oricând contesta utilitatea anumitor modele din celelalte titluri,SHIFT 2 concentrându-se pe o selecţie de maşini atrăgătoare, pornind de la modele de stradă şi ajungând la bolizi special preparaţi pentru curse. Un plus pentru jocul celor de la Slighty Mad este prezenţa maşinilor Porsche, pentru care Electronic Arts încă deţine licenţa.

     Ce-ar însemna însă toate aceste maşini fără probele prin care săfie puse în valoare? Ei bine, aici SHIFT 2 încearcă să propună o structură mai elaborată a modului de joc carieră, un pic nepotrivită pentru publicul-ţintă căruia i se adresează acest joc. Pasionaţii de simulatoare nu sunt atât de interesaţi de filmuleţe sâcâitoare cu şoferi necunoscuţi care dau indicaţii preţioase şi nici de meniuri cu design tribal, ci mai degrabă cautăo interfaţă curată şi funcţională, în stilul celei prezente în Forza Motorsport 3. Măcar s-a abandonat ideea de a colecţiona stele, cu ajutorul cărora se progresa în cariera primului Shift. Acum, fiecare clasare pe locurile fruntaşe aduce puncte de experienţă, cu ajutorul acestora jucătorul având posibilitatea de a avansa în nivel, atingerea unor niveluri avansate deblocând noi porţiuni ale campaniei single player.

    S-au păstrat şi câteva idei bune din primul Shift, cum ar firăsplătirea şoferilor pentru abordarea corectă a tuturor virajelor de pe un circuit. Acest gen de obiective adaugă,la rândul lor, experienţă suplimentară la totalul strâns de jucător. Pe lângă deblocarea de întreceri şi probe suplimentare, această experienţă suplimentară aduce şi noi upgrade-uri pentru maşini sau chiar deblochează vehicule noi.

    S-a păstrat şi modalitatea prin care se determină cel mai potrivit raport dintre dificultate şi realism, aceste setări realizându-se chiar la începutul modului carieră, prin intermediul câtorva curse de test. Din păcate, nici controlul nu se poate spune că se ridică la cote mulţumitoare de realism sau accesibilitateşi nici dificultatea nu este prea bine scalată. Astfel, în lipsa unui volan, maşinile din SHIFT 2 dau impresia de prea multăinerţie, cumulată cu pneuri parcă realizate din săpun.

    Nu de puţine ori ai sanzaţia că eşti la volanul unii sănii care alunecă prea mult pe gheaţă şi nu a unei maşini special preparate pentru curse. Lucrurile sunt cu adevărat grave atunci când este folosită tastatura, situaţia îmbunătăţindu-se semnificativ atunci când este folosit un controller analogic. Totuşi, SHIFT 2 rămâne departe de controlul şi fizica maşinilor din Gran Turismo 5. Acest lucru este evident în cadrul competiţiilor de drift, unde lucrurile au rămas la fel de problematice ca şi în primul Shift.

     Cât despre dificultate, să spunem că modul în care a fost gândităaceasta nu este tocmai cel mai fericit. Chiar dacă alegi săconcurezi împtriva unor concurenţi de nivel mediu, chiar dacă eşti decis să umileşti AI-ul pe nivelul maxim de dificultate, vei întâmpina nişte probleme care nu ţin neapărat de propria neîndemănare. Maşinile adversarilor sunt programate în aşa fel încât să fie mereu de nivel asemănător cu cea proprie, neexistând posibilitatea de te departaja lejer de restul plutonului. Apoi, în loc să depăşească precum intr-o compeţitie sportivă,şoferii controlaţi de AI au supărătoarea tendinţă de a te lovi, fie cauzând pagube irecuperabile propriei maşini, fie eliminându-te de pe traseu, fără şanse reale de a recupera poziţiile pierdute.

    Lucrurile mai pot fi drese cât de cât prin adăugarea de componente care sporesc peformanţa maşinii alese. Meniul dedicat upgrade-urilor este surprinzător de cuprinzător, modul în care sunt structurate aceste componente aducând aminte din nou de Gran Turismo. Există în continuare şi upgrade-ul numit "The Works", care instalează pe maşină pachetul complet de piese capabile sătransforme orice trăsurică într-o veritabilă rachetă cu reacţie. O singură obiecţie ar trebui făcută la acest capitol: NOS-ul nu are ce căuta într-un asemenea tip de joc, oferind avantaje nemeritate într-o competiţie sportivă. Tot la capitolul opţiuni prezente (în exces) dar fără utilitate într-un asemenea joc se află şi personalizarea la nivel vizual, cu tot felul de accesorii, vopsele sau briz-briz-uri care pot transforma un vehicul arătos într-o veritabilă demonstraţie de prost gust.

 
     O oarecare superficialitate reiese şi din modul în care au fost realizate traseele. Multe dintre ele sunt inspirate din realitate, cele fictive fiind plasate totuşi în oraşe importante de pe mapamond, cu decoruri pe măsură (cum ar fi Miami). Totuşi, deşi acestea sunt bogate în detalii, lipseşte o reproducere fidelă a circuitelor propriu-zise. Este o diferenţăperceptibilă chiar şi de către un neiniţiat între Nurburgring Nordschleife-ul din SHIFT 2 şi cel din GT5, spre exemplu. De asemenea, sistemul de iluminare arată în continuare artificial, lipsind senzaţia de real pe care jocul celor de la Polyphony Digital o lasă la acest capitol. Din fericire, există acum posibilitatea de conduce pe timp de noapte, fără a putea alege însă condiţii meteorologice variate.

      Iluminarea deficitară se face simţită şi atunci când vine vorba de modelele maşinilor, care, deşi reproduse acceptabil, nu se ridicăla nivelul calitativ al modelelor premium din Gran Turismo 5. Totuşi, în SHIFT 2 a fost implementat un sistem adecvat de damage, maşinile putând fi lovite, avariate sau chiar distruse complet pe parcursul unei curse. De asemenea, spre deosebire de concurenţă, SHIFT 2 include vedere de la bord pentru toate vehiculele din joc, existând totuşi nişte probleme cu reproducerea oglinzilor retrovizoare în anumite cockpit-uri.

      Mai mult, SHIFT 2 oferă şi un nou tip de cameră, din interiorul căştii pilotului, perspectiva variind în funcţie de mişcările gâtului pe care acesta se presupune că le-ar face în timpul unor asemenea competiţii. Deşi câmpul de vedere este ceva mai larg atunci când se foloseşte această opţiune de vizualizare, mişcările camerei devin enervante şi dezorientante până la urmă, tot camera clasică din cockpit fiind recomandată.

     De această dată, producătorii au dat ceva mai multă atenţie optimizării versiunii de PC a jocului, SHIFT 2 rulând mai bine decăt primul joc pe sistemele echipate cu păaci video AMD/ATi. Din păcate, mai există scăderi sesizabile de framerate în timpul curselor desfăşurate noaptea, atunci când lucrurile devin prea intense (multe maşini pe ecran, surse numeroase de lumini dinamice etc.), insa nimic cu adevarat grav.

      Noul SHIFT 2 împrumută şi sistemul Autolog, introdus odată cu ediţia Need for Speed: Hot Pursuit apărută anul trecut. Acesta monitorizează toate performanţele persoanelor din lista de prieteni, avertizând în permanenţă jucătorul atunci când unul din timpi îi este doborât sau când cineva îl provoacă la o întrecere contra cronometru pe un anumit circuit. De asemenea, în continuare se pot partaja fotografii cu proprii bolizi sau se pot posta mesaje pe Wall. Din păcate, versiunii de PC a jocului îi lipseşte din nou integrarea acestui serviciu cu o reţea de socializare online (în genul Facebook), găsirea altor jucători cunoscuţi, care să deţină o versiune originală a jocului, dovedindu-se a fi o problemă. Nu este şi cazul variantelor de consolă ale jocului, acestea fiind integrate cu Xbox Live, respectiv PlayStation Network şi listele de prieteni caracteristice acestor servicii.

      În concluzie, după cum spuneam şi mai devreme, Need for Speed: SHIFT 2 Unleashed nu este un joc slab, însă se dovedeşte a fiprea puţin finisat faţă de predecesor şi cu mult teren de recuperat în faţa concurenţei prezente pe piaţă.